Mi-ai oferit suprema dăruire
Nici să visez n-aveam curaj,
Deși speram des la iubire,
Gândeam că totul e trucaj
Și mă feream de dăruire.
Cu tine știu că n-am greșit,
Și nu regret că s-a întâmplat,
Să navigâm pân’ la sfârșit,
Să uit de valu’ învolburat.
Șterg arhiva cu amintiri,
Sărace și rare secvențe,
Mă-ntorc la dulcile trăiri,
La neuitatele vacanțe.
Tu-mi oferi doar bucurii,
Vibrez continuu când m-atingi,
Nu-mi pasă, știu că vom muri,
Timp este, flacăra să-mi stingi.
Se scurg, iubite, nopțile,
Dorințe vii se întorc în zori,
Sărut cu poftă buzele...
Și apoi descopăr noi comori.
Ce-i de făcut? Nu ne oprim!
Destinul crede în iubire,
Mă poartă versul în sublim,
Mă dăruiesc cu dăruire.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.