motto : “Accidentală întânirea noastră
În spaţiu-acesta vast, nedefinit,
Poate-am visat că-ţi pun în palme cerul,
Dar mult mai mult de-atât mi-aş fi dorit.” Liliana Trif
- Mi-aș fi dorit s-adun în palme cerul
C-un gest nebun de teamă, fulminant,
Să îți ofer ceva în premieră
Dar n-am găsit nimic prea important.
Mi-aș fi dorit să nu existe mâine
Când azi e-atât de mult, suficient,
Când îmi lipsești destul cât să pot spune
Mi-ajunge că trăiesc acest moment.
Mi-aș fi dorit ca-n ochii tăi să-ncapă
Tandrețea unui singur anotimp,
Dar m-ai lăsat să-mi fie dor de tine...
Noi, două lumi pierdute-n contratimp.
- Nu mi-am dorit nici cerul, nici pământul
Ca elixir pentru o noapte grea,
Deajuns mi-a fost să-mi dăruiești veșmântul
Poemelor cu flori, să fii a mea,
Să nu existe dimineață, seară,
Ci să trăim, mereu, un timp prezent,
Să-mi fii în orice lună primăvară,
Sub sânul stâng să-ți stau ca rezident.
Și-atunci când gust nectarul gurii tale,
Sălbatec sau stângaci, ca neofit,
Tu să mă strângi încet între petale...
E mult? Puțin? Atât mi-aș fi dorit.
vezi mai multe poezii de: Liliana Trif