Mi-e dor de ţara...
Mi-e dor de ţara cea de sus
Cu-ale ei plaiuri-nmiresmate
De dragostea-I îmbălsămate,
Cu flori de-argint, presărate
Unde tronează-al meu Isus.
Mi-e dor de ţara cea de sus
Cu-a ei Cetate în grandoare
Cu străzi de-aur sclipitoare,
O! Cu porţi de mărgăritare,
Unde-Mpărat e-al meu Isus.
Mi-e dor de ţara cea de sus
Cu-al ei râu sfânt de apă vie
Ca izvor: Tronul de domnie
Ce-n unde curge-n veşnicie,
În murmur dulce de nespus.
Mi-e dor de ţara cea de sus
Cu Raiul ei, cel mult râvnit
Ce-n trista lume, l-am dorit
Şi-n visări sfinte-am năzuit
Pe veci a fi, cu-al meu Isus!
Flavius Laurian Duverna
14 februarie 2014
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Tuturor deosebite mulţumiri!
Duverna (autor)
joi, 16 iulie 2015
Se simte darul divin in versurile tale...
gabriela
joi, 16 iulie 2015
Multumesc ca te-am gasit..mersi ca esti!!
marian
joi, 16 iulie 2015
ai scris cu inima si a iesit ceva extraordinar...
Silviu
joi, 16 iulie 2015
Foarte, foarte frumos.
O bucurie imi faci cu fiecare poezie.
estera
joi, 16 iulie 2015