Tema săptămânii - Mi-e dor

*curs de miracole*


în epiderma ta scrijelesc o scrisoare tandră în care dorul meu

Mi-e dor de voi!...

Vă scriu iar tată, tot din depărtare
Căci dorul mă tot mână, nu mă lasă

Mi-e dor de-o pajişte-nflorită
Şi-un verde crud şi nepătat,
Mi-e dor de-o lume îngrijită
Şi de un om mai educat.

MI- E DOR DE FIECARE AN

Mi-e dor de fiecare an
Ce se ascunde-n amintiri,

Mi-e dor de mine

Vânat de gânduri mă învârt în cerc
Străpuns de sentimente care dor,

MI-E DOR

Mi-e dor!
Covârşitor! Copleşitor!

Mi-e dor să te sărut,
Iubito,
Cum o fǎceam
Când eram tineri

Mi-am uitat, de dimineață,doru'-ntr-un cântec...
Am scăldat obrajii grădinii-n lacrimile
Florilor de lămâiță, ca-ntr-un descântec.
În raze de soare mi-am încins patimile

Mi-e dor să-ţi scriu din nou poeme
Pe frunze-aduse-n zbor de vânt,
Să-ţi spun în şoaptă sau să-ţi cânt
De timp, de dor, de noi, de vreme.

mi-e dor
de dorul tău
mi-e dor
să ardă

Mi-e dor să nu-mi mai fie dor,
Dar dorul meu nu are leac
În roşul florilor de mac
Sau în oglinda vreunui lac…

O ploaie de stele e cerul
spre care zburăm uneori
căci noi năzuim spre Cuvântul
ce dăruie apa în zori

Mi-e dor, mi-e dor – şi-mi pare rău
Că nu eşti lângă mine.
Mi-e dor, mi-e dor – de dorul tău
Voi scrie versuri fine.

S-a spus de-atât de multe ori “Mi-e dor!”,
Că n-a mai rămas dor decât pe-un rând
De poezie tristă de amor
Şi-mi este frică să-l rostesc și-n gând,

Dezlegat
de jugul firii
dar legat
de-a Lui Hristos

Cântecul biruinței
Pietre
ploaie
vânt

Mă tot gândesc că în copilărie
Iubirea o ştiam şi n-o-nvăţasem -
Era un sentiment ce-l căpătasem

Focul sacru, focul vieţii,
mai arde în noi,
tu eşti cerul, eu – pământul,
orizonturi noi.

Mi-e Dor de Tine mi-este Dor
Iubesc în mine-al Tău Amor-
Din Dragoste şi Dor de Tine
Te rog Tu Doamne stai cu mine.

Mi-e dor, mi-e dor de primăvara
În floare, floare când e-o glie
Și de chindiile din seara
Ce scapătă portocalie.

Mi-e dor...

Mi-e dor de ţara aceea, scumpă şi frumoasă,
Mi-e dor, o Doamne, de Paradisul cel pierdut

Mi-e dor de tine, Mamă!...

Mi-e dor de tine mamă, de braţul tău cel dulce,
Ce la sânu-ţi m-a ţinut, în nopţi grele de cruce,

Mi-e dor și azi

mi-e dor și azi de o cărare
mereu ce urcă sus spre cer

mi-e dor
de-o primăvară caldă
cu ochi senini
cu zbor în fașă

Mi-e dor de tine și de mine
Mi-e dor de nopțile-n pridvor
Când fiind alăturea știi bine
Ne ostoiam ultimul dor.

A ruginit frunza în vie
Și plânsă, toamna a plecat
Dar câte toamne-or să mai vie
Și câte încă, am uitat...

Îmi e dor de-o zi albastră
De un nor plin de idei
Și de pacea lumii noastră
Pe degete să mă iei

Îmi e dor
și îmi e dor
dor Isuse
azi de Tine