Mi-e drag de ţara mea
Mi-e drag de ţara mea, de glia
Cu-atâtea bogăţii şi frumuseţi,
Şi de-aş avea aici oricâte vieţi
N-aş putea-mi spune, bucuria,
Că ea se va sfârşi, şi nostalgia
Pe anii duşi ea va punea peceţi.
Mi-e drag de ţara mea, de glia
Ce ţine-ncorporată-n al ei sân
Pâinea sfântă-a grâului srăbun,
Ce creşte-n cântec şi-armonia
Când triluri, îşi înalţă ciocârlia,
Şi-n viersuri despre pace spun.
Mi-e drag de ţara mea, de glia
Cu florile de o mireasmă rară,
Ce-apar în zilele de primăvară;
Mi-e drag ca să revăd câmpia
Când o îmbracă-n aur păpădia
Din zori până-n apus de seară.
Mi-e drag de ţara mea, de glia
Şi de trecutul ei cel strămoşesc
De graiul veacurilor, românesc,
Păstrându-se şi apărând moşia,
Sub numele născut de România
Ce-a înfruntat prin secole urgia.
Flavius Laurian Duverna
01 decembrie 2015
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumim pentru comentarii şi aprecieri!
Cu multă stimă şi respect!
Duverna (autor)
joi, 03 decembrie 2015
Frumoasa creaţie, înţelepte idei...
Cami
miercuri, 02 decembrie 2015
Da... frumos! Aveţi un real talent !
Vasile Poenaru
miercuri, 02 decembrie 2015