Mi-e un dor nebun de tine
Te-am căutat cu disperare,
Știam că undeva exiști,
Surprinzător, din întâmplare,
Ai reușit să mă găsești.
În acel Noiembrie disperat,
Priveam la ochii tăi căprui,
Ca la o dramă și un păcat
Ce nu se spune nimănui.
Într-un decor banal de toamnă
Călcam criterile-n picioare,
Pe o statuie scriam Doamnă
Și-o priveam ca pe o floare.
Gesturile au luat-o razna,
Speranțele se năpusteau,
Am aruncat la coș și bezna
Unde dorințele-mi mureau.
Sărbătorile pictate în roz...
Au fost cadou mântuitor,
Era norocul, visat, din loz
Și m-am crezut câștigător.
Mi-am amăgit real, conștient,
Iubirea ce n-o stăvileam,
Observam că sunt un corigent
Chiar la materia ce-o știam.
Îți simt iubirea și cred în ea,
Dar ce păcat că o umbrești,
Cu fantezii ascunse-n firea
Ce-ți vine strașnic s-o hulești.
Îți amintești, a nins cu lacrimi,
Într-un moment dorit divin,
Sângele s-a scurs din inimi...
Și cât de frig mi-e în destin.
Mă doare iar, ca altădată,
Cruntă soartă când te căiești,
Când ești curat și fără pată,
Iubirea vie s-o contești.
Oare ce să fac? Să te păstrez?
Să-ți iert faptele trufașe?
Când dorința luptă, ca un crez,
Iubirea nu e ucigașe!
Nu mai e loc de suferință,
Nu mai am anii să îndur,
Te rog să crezi, să ai credință,
Nu mai sunt un trubadur.
Mă-ndrept spre liniștea cerească,
Nu voi lua mai mult cu mine,
Eu voi pleca din farsa asta,
Vei primi ce-ți face bine!
Dar poți să ai ce-ți dorești, acum,
Să mergi pe drumul tău, cu spini,
Tu, singură, pe un singur drum,
Cu fantezia strânsă-n mâini.
Nu zic că eu nu am regrete,
Că nu regret ce ar fi fost,
Dar conștiința, pe îndelete,
Mă sfătuiește: nu are rost!
Da, mă retrag la mine în vis,
Sorb o gură de dreptate,
Mi-e dor să simt că-i Paradis...
Unde știu că am de toate.
Tu ești la dreapta mea copilă,
Și-ți dau din harul spiritual,
N-am ajuns să luăm lumină...
Demersul nu e consensual.
Tu poți să alegi, eu am decis,
Port iubirea strânsă-n mine,
Și gândurile prinse în vis,
Îmi este-un dor nebun de tine!
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu