Mi s-a-mbolnăvit cuvântul..îl simt trist, îl simt departe
Se îmbracă cu penumbre..nu se lasă vindecat
Gura-ncearcă să-l învie..dar suspină-n slabe șoapte
Mor ideile în fașă..gândul iar mi-a abdicat!
Răscolită sunt de simțuri..toate năvălesc deodată
Nu pot să-mi strig neputința..căci cuvintele îmi mor
Mă deprimă poezia..plânge muza-mi disperată
În profundă agonie..eu mă sting de mila lor!
9.08.2017
vezi mai multe poezii de: Onnyanna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ai răbdare, nu-ți ajută
Să contempli muza-ti mută...
Mai degrabă altă cale
Să alegi a da la vale
Din dezamăgirea-ți sumbră...
Uite, stai puțin la umbră
Când e soarele puternic
Și-ai să vezi cum un nemernic
De cuvânt ce se ascunde
Va putea incet să umble
Prin gânduri infierbântate...
Hai, inc' un cuvânt mai scoate!
Așa- ncepi cu pași mărunți
Să treci peste versuri-punți
Asezate peste râpe
Care vor muza să-ngroape!
:))
Ina M.
miercuri, 16 august 2017