Se toarnă din potire coifuri, spade,
iar sângele lui Crist se vinde – ciuturi!
Nu spini şi cruce vezi, ci săbii, scuturi:
răbdarea însuşi lui Isus îi scade...
Ar sângera spre cer până-n Pleiade
dacă-ar sosi-n romanele ţinuturi;
s-ar face pentru pielea-i împrumuturi
şi-n drumul faptei bune baricade!
Cum am pierdut, pot pierde-orice tezaur,
dar cel în mantii sfinte mă îngheaţă,
precum Meduza din ţinutul Maur.
Ce alinare ne-ar mai sta în faţă,
când ştim că-n cer n-au preţ nici bani, nici aur
şi un alt semn a stins cealaltă viaţă?
Traducere de C. D. Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.