Veneai pe rând, bucată cu bucată,
dar niciodată pe de-a-ntregul,
ba într-un cântec de fugaci pe versuri sfâșiată,
ba în picaje de lăstun negru,
veneai pe rând, bucată cu bucată,
zgâriată de ecoul nopților de huhurezi
ce te-ngropau sub umbra-mi de refrene încărcată
precum un os ascuns de câine prin livezi.
Ce crezi? mă întrebau scatiii curioși,
a mai crescut ceva în cuibu-ți de azi-noapte?
mă întrebau ciupindu-mă de-obrajii pistruiați, scorțoși,
în timp ce seva mi se transforma în lapte
să pot să te încheg bucată cu bucată
fără să știu ce formă trecătoare ai avut,
fără să știu dacă ești toată,
fără să-mi spui, să-mi fi cerut.
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.