Las lumea să dispreţuiască În faţa idolilor lumii M-afund fără sa caut rostul În larma lumii ne-ntâlnirăm Şi preţuim în viaţa toată
Ascunsa taină dintre noi
Prejudecata omenească
Arunce-n cale-ţi cu noroi
Nu plec genunchii, nu cerşesc,
La fel cu tine gândul nu mi-i
Nici să iubesc nici să urăsc
În chefuri nici voios nici trist
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Dar pentru sufletu-mi exist
O zi ca orice altă zi
Fără de bucurii iubirăm
Fără tristeţi ne-om despărţi
Doar oamenii, atâta tot,
Nu ne-om minţi noi niciodată
Nici alţii-a ne minţi nu pot.
vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.