Fulguie-o velă solitară
Pe-albastrul mării nesfârşit.
Ce-o fi pierdut în altă ţară,
Acasă ce-o fi părăsit?
Îi vuie-n faţă vânturi, valuri,
Catargul scârţâie-n ghioc.
Vai! nu râvneşte idealuri
Şi nici nu fuge de noroc.
Desubtu-i unda lină sună,
Deasupra - razele-n cununi,
Ci ea, rebela, vrea furtună,
De parcă tihna-i stă-n furtuni
Traducerea de Ion Hadârcă
vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov