Ploaie - Mihu Dragomir

Ploaia, buruiana deasa,
vrea pamânt de cer sa teasa,
si pe vechi si-atâtea cai
ploaia sterge pasii tai ...

Pe unde-am iubit odata
creste buruiana beata,
parul tau se stinge-n ploi,
nu mai stim nici noi de noi,

si ca ploaie, si ca vânt,
ne tot pierdem în pamânt ...



vezi mai multe poezii de: Mihu Dragomir




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

respect!
petrica_c
joi, 26 februarie 2015


spre marea mea rusine nu stiam de acest poet... imi place f mult
dani
joi, 26 februarie 2015