Ploaia, buruiana deasa,
vrea pamânt de cer sa teasa,
si pe vechi si-atâtea cai
ploaia sterge pasii tai ...
Pe unde-am iubit odata
creste buruiana beata,
parul tau se stinge-n ploi,
nu mai stim nici noi de noi,
si ca ploaie, si ca vânt,
ne tot pierdem în pamânt ...
vezi mai multe poezii de: Mihu Dragomir