Unic corpurilor noastre
Nu-i decât structura lor
Cu atomi
Precum în astre
Ce se mişcǎ-aleator.
Atomi sunt şi-n cǎrǎmizi,
În beton şi-n macarale,
În flori dalbe
Şi-n omizi
Chiar şi-n oameni, vezi matale?
Dar te-ntrebi cum se întâmplǎ
Sǎ combini ce este-n toate
Şi s-obţii
Ce este-o ,,tâmplǎ”
Ce gândeşte şi socoate?
Dar,
Mintea noastrǎ minunatǎ
Fǎrǎ corpul fizic dat
Nu existǎ
Niciodatǎ
Cât ai fi de vertebrat.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.