Minunea Dimineţii
Privind de dimineaţă am văzut
Caisul lângă geam ca înflorit;
Şi-a pus strai alb de primenire
Dup-anotimpul rece-n părăsire,
Şi-aşa frumos, s-a-mpodobit!
E floare lângă floare-n rânduri
Cu argintiile petale parfumate;
Albinele aşteaptă să-şi ia darul
Să strângă-n guşa lor nectarul,
Să-l pună-n stupul cu bucate.
Căci mierea şi polenul strânse
Vor fi-adunate pentru hrană;
Sunt primul rod de pregustare
Din munca lor cea truditoare,
Din noul an, cu dulcea-i mană.
Şi-aşa-i de frumos să priveşti
Peisaju-n flori, de farmec plin,
Ce-aduce noi nădejdi-n suflet
Când vezi în ele atâta zumzet,
Că şi-au un rost prin Cel Divin.
O! Şi dacă cu-ai credinţei ochi
Privim la marea 'Nţelepciune,
În reverenţă-umili noi vedem
Şi pe deplin putem să credem,
Că-n orice zi,-i câte-o minune!
Flavius Laurian Duverna
13 aprilie 2013
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multă recunoştinţă pentru toţi cititorii!
Duverna (autor)
marți, 08 septembrie 2015
Frumos cânți natură în acorduri de credință!
andreionthepoetry
duminică, 26 iulie 2015
Mereu cand ajung la tine gasesc randuri minunate :)
ali
sâmbătă, 25 iulie 2015