Miracolul
...
Miracol lângă mine-i, mi-e dulce-a vieții vreme,
Atât cât o mai am
Cu inima fierbinte strigam spre cer poeme
Și-aveam de ce mă teme,
Că-mi trece-a vieții vreme și nu te regăseam!
...
Dar cerul milostiv, mi-a ascultat strigarea,
Născută din dorința de a te regăsi,
O viață ți-am dus dorul mai zbuciumat ca marea
Și tremuram ca frunza, bătut de întristarea
Ce mi-a marcat cărarea anilor pustii!
...
Și cerul, milostiv mi te-a dăruit.
Și când te-am regăsit, tu erai la fel.
Și toată mulțumirea acestui viu miracol
Am dăruit-o-n cer.
Acum ești lângă mine, mi-e dulce-a vieții vreme
Atât cât a rămas și suntem împreună
Și restul vieții mele ți-oi închina poeme
La fiecare ceas, din cioburi mici de lună!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.