Un ditamai dulăul din nu ştiu care rasă
O specie-n tot cazul vestită şi aleasă,
Tihnit într-o ogradă se încălzea la soare...
Era pe la amiază, sau după, mi se pare.
Cum sta aşa cu botul pe labele din faţă,
Clipind spre trocul unde se bălăcea o raţă,
Urechea lui atentă, cu vârful ridicat,
Surprinse-n atmosferă un fâşâit ciudat.
Când îşi întoarse capul, cu oarecare silă,
Zări o vietate măruntă şi umilă
Ce traversa ograda privindu-l circumspect...
Fără-ndoială insul i se păru suspect,
Că-mbârligându-şi coada, cu părul tot vâlvoi,
Lătră o-njurătură şi-i declară război.
Ariciul, căci acesta trecuse prin ulucă,
Văzând aşa năpastă se strânse cât o nucă,
Căci căutând să fugă, nu a mai apucat.
Iar adversarul aprig pe loc l-a înhăţat.
Urmarea-acestei fapte e lesne de-nţeles:
Jivina belicoasă din neamul cel ales
Primi, tain, pe limbă atâtea ace mici
Câte-au ieşit din perna firavului arici.
Şi uite-aşa,
MORALA,
mai scapă din tipic,
Iar peştele cel mare se-neacă cu cel mic.
vezi mai multe poezii de: Mircea Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumos..
multumesc...
danab
joi, 10 septembrie 2015
Ma bucur sa aud asta Andrei. Voi adauga periodic poezii scrise de tata.
O sa reiau si publicarea poeziilor proprii, pe care vi le impartasesc de fiecare data cu aceeasi bucurie.
Va doresc tuturor un sfarsit de saptamana cat mai frumos.
Mihai_Manolescu
vineri, 28 august 2015
Draga Mihai, citesc toate poeziile tatalui tau pe care le postezi si vreau sa-ti spun ca sunt absolut incantatoare! Foarte talentat a fost tatal tau, iar tu asemenea esti! Chiar asa, tu cand ne mai delectezi cu creatiile tale proprii...?
andreionthepoetry
joi, 27 august 2015
Multumesc Marian.
Mihai_Manolescu
joi, 27 august 2015
In nota in care ne-ati obisnuit. Adica foarte frumos.
marian
joi, 27 august 2015