Undeva-ntr-o cramă cu butoaie pline,
De Bordeaux, de Riesling şi-alte vinuri fine
A pătruns un şoarece, fire curioasă
Lacomă şi foarte, foarte pofticioasă.
Azi dorind să-i ştie vinului dulceaţa
Îşi băgă prin vrane şi butii mustaţa
Şi mai cu mirosul
Mai cu picătura
Uite, păcătosul,
Întrecu măsura!
Se-mbătă şi astfel, ca orice beţiv,
Deveni îndată foarte agresiv.
Şi având atavic ură pe pisică
A crezut propice timpul să i-o zică.
Deci proptit în coadă
Fără pic de teamă
O făcu năroadă
Şi-o-njură de mamă.
Ba-i strigă să urce, grabnic, pe butoaie
Ca să-i dea şi-o sfântă mamă de bătaie!
Din nefericire, n-a strigat în van,
Căci trecând prin faţa cramei un motan
Coborî pe scară
(Evitând pripeala),
Îşi întinse-o gheară...
Şi acum
MORALA
Cam aşa se-ntâmplă când întreci măsura:
Îţi dictează-alcoolul ce să spună gura!
vezi mai multe poezii de: Mircea Manolescu