Sade mama si vegheaza
Pe un scaun, langa foc.
Si oftand , rememoreaza
Viata ei fara noroc.
Cum se mai scrumira anii,
Zilele cum s-au mai dus,
Insotind in golul zarii
Zborul berzelor de sus.
Stele stralucesc departe
Tremurand pe bolta vasta.
Prins de grea singuratate
Bate visinu-n fereastra.
Se ridica iute mama
Si deschide usa larg
Dar nu-i nimeni.In fantana
Pica stele si se sparg.
vezi mai multe poezii de: Mircea Micu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.