Misterul nopții
...
Cade cortina peste lumea de jos,
luna cea nouă, deşiră de sus
caier de stele, rotirii supus,
gânduri fugare salvate de cer,
cântec ce-l cânt ca şi mama, duios
și toate se-ascund în mister!
...
Câtă splendoare pe cerul sticlos,
în noaptea ce curge spre adâncu-i apus,
câte clipe așteaptă și câte s-au dus
din timpul ce pâlpâie grăbit, efemer,
când luna cu voalul ei luminos
îmbracă totu-n mister!
...
Și noaptea dispare coborând maiestuos,
în oceanul luminii frumos de nespus
când luna cea nouă, deşiră de sus
caier de stele, minunat giuvaer,
cântec ce-l cânt ca şi mama, duios
și toate rămân un mister!
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos, domnule Dincă!
sorina (autor)
miercuri, 31 august 2022
Într-adevăr, e o poezie deosebită. Și nu e prima. De ce nu semnați cu numele întreg? Cred că ar fi bine.
Petru Dincă
luni, 29 august 2022
Mulțumesc frumos pentru apreciere, Nicu!
sorina (autor)
duminică, 28 august 2022