Misterul
...
Se naște omul gol, în pielea goală,
În lumea asta ce-l corupe crunt
Să devină sclav vânărilor de vânt,
Efemeră umbră născută să moară!
...
În lumea lui, totu-i zădărnicie,
Visul și dorința zborului spre stele,
Căutări atente spre cele efemere,
Fir de praf pierdut prin veșnicie!
...
Se naște-aici uitând de unde vine,
Doar un foc îl roade ca o amintire,
Materie inertă stropită cu iubire,
Menit a fi sămânța lumilor divine!
...
Dar rătăcitor în lumea materială,
Prins în chingile teluricului brut,
Spre a-și aminti de ce este făcut,
Va renaște condamnat să moară!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.