Mă doare-amurgul tâmp, bătrân şi-aristocrat
Ce-mi năvăleşte-n vine, adesea nepoftit,
Şi gându-n agonie mă roade-abia şoptit
În clipa văduvită de-un dor de mult uitat.
O boare de uimiri şi-a început, nătângă,
Colindul printre mute zăpezi ce se destramă
Şi ceasul din odaie a prins, încet, să plângă,
În prelungite-acorduri de elegantă dramă.
vezi mai multe poezii de: Lucia Eniu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Salutări!
Cu senin,
Purice Narcis-Teofil
narcispurice
luni, 08 februarie 2021