Același vechi răsărit îmi întâmpină aceeași încercare
De a mă ridica din pat ori praf, aproape ca o răzbunare
Pentru îndrăzneala de a lupta pentru un zâmbet sincer, real,
Pentru impertinența de-a cere nejust un imparțial egal.
Aceeași cafea rece totuși îmi aminteșe că e de prisos,
Să cer altceva, ca aerul ce-l inspir, care nu mi-e de folos,
Deși printe țigări, o idee de speranță am mai provocat,
Dar nu mai știu cât vreau sau pot, să mai lupt pentru un zâmbet revocat.
vezi mai multe poezii de: Halchyon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.