Ură din ură, un crez însemnat
Defect reclădit, greșit modelat
În bice ținut, aruncat printre lupi
Printre iele pierdut, trădat și corupt
Prin văi sângerii, în noroaie mustesc
Sentimentele-i moarte bolborosind putrezesc
Ca o roză uscată, o inima secată
Un trup vlăguit o minte persecutată
Prin gânduri și rânduri și versuri scâncind
Îi urlă durerea, el tace mocnind
Dar tăcerea-i furtună fulger trosnind
Stele lumânări pentru spirite suferind
Totu-i nimic indiferenți îi sunt toți
Simte demoni în jur, ochii văd hoți
Își ține o fărâmă de inimă în pumn
Uitându-se speriat să n-o fure vreun nebun
Este tot ce i-a mai rămas din inima bună
Din care hulpave au mușcat, rând pe rând
Hiene bolnave, hămesite, turbate
Cu genele lor atent rimelate.
Trecutu-i șoptește, cu voci cavernoase
Altfel puteai să trăiești să fii carnivor
Să mușți, să rupi, ai fi fost învingător
Să calci pe suflete, cum ele-au călcat
Uită-te-n oglindă, chipu-ți este schilod
Găuri negre, ochii, ei cândva îți sclipeau
Ai ziduri înalte cu porți ferecate
Ca o bestie zaci și rasuflul ți-e greu
Auzi lumea afară, totu-ți este străin
Vrei tăcere, uitare, din răni curge venin
Te chinuie voci, ce, de mult sunt plecate
Și-ți șoptesc blestemat "Te iubesc până la moarte!"
vezi mai multe poezii de: AlinD