ticăi precum un ceas
acum, în ultimele clipe
când nu mai ai nici glas,
nici mâini să te ridice.
te-ndepărtezi încet
acum, când te-aș vrea tot mai aproape,
și cu fiecare pas
te duci tot mai departe.
lumina-ți pălește
acum, și din cer n-o pot zări,
dar în amintirea-ți vie
tu ești tot ce vreau să fiu.
printre cărți și-n versuri
te-ntâlnii eu prima dată,
moștenirea ți-o dedic
de poetă-ndurerată.
vezi mai multe poezii de: sindy777
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.