Rândunica e plecata
Dupa hrana pentru pui,
Cuibu-i singurel sub stresini
Si prin curte nimeni nu-i.
Râde sub mustati motanul:
- Ce noroc! Pacat sa-l scap!
Iute sus! Dar, poc, o piatra
Îl loveste drept în cap.
Trist se tânguie motanul:
- Miau si vai de capul meu.
Petrisor îl ia în brate:
- Iarta-ma te rog, caci eu
Te-am lovit, si rau îmi pare,
Dar de bietii puisori
Tie cum nu ti-a fost mila,
Când sarisesi sa-i omori?
vezi mai multe poezii de: marian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.