Miroase a iubire dezmorţită,
a început de primăvară
ce naşte ghiocei din zăpadă topită.
În freamăt de ramuri şi de muguri
se aud şăgalnice dezmierdări
ce ard singurătăţile pe ruguri.
E vremea noilor începuturi
ce înfloresc în tainice chemări,
în curcubeie şi în zborul de fluturi.
Miroase a lut nepământesc, arzând,
stropit cu picături de rouă
prelinse din inimi şi aripi de gând.
În imensul sanctuar de lumină
timpul îşi ţese o pânză nouă,
iar iubirea îmbracă formă divină.
Stelele îşi trezesc simţirea
şi-n strălucirea lor prin galaxie,
nemărginită le este iubirea.
Luna intră din nou în contemplare
şi tălmăceşte-n fiecare noapte
cum să scurteze drumul către soare.
Iar zeii cântă-n cer de fericire
şi toarnă-n cupe, ameţiţi,
nectar din muguri de iubire.
E primăvara noilor începuturi,
iubirea nu suportă amânare,
cuvintele se topesc în săruturi
sub ale timpului felinare.
vezi mai multe poezii de: Stefania Petrov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.