Murmurul sfinților - Nori Jeler
Poezie adăugată de: Nori Jeler

    duminică, 05 mai 2024

Murmurul stins de neîncetată rugăciune
Freamătă până în adâncul tainic al codrilor
Sihaștrii nemuritori cu a lor înțelepciune
Trăiesc de-a pururi până la sfârșitul vremurilor.

Departe de valurile lumii efemere
Adânc în inima infinită a lui Dumnezeu
Unde dispare încet orice urmă de himere
Iar ramurile luminate ajung la apogeu.

Cuvintele sfinților se transformă-n frunze
Ce coboară lin pe pământul colindat de oameni
Pictându-și viețile pe nenumărate pânze
Le adună cu gândul că devin și ei asemeni.

Adâncă smerenie cere însă primenirea
Tăcere deplină și a corpului nemișcare
Să se risipească toată închipuirea
Viața petrecută-n a voinței sacrificare.

Aureola de iubire se-așterne pe Pământ
Din eterul impregnat de tăcerile alese
De la-nceputul lumii făcut un sacru legământ
O pânză de iubire lină din inimi se țese.



Din volumul *Amintește-ți de Sine*(editura eCreator)



vezi mai multe poezii de: Nori Jeler




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.