Muzeul se-nalţă-n Olimp
pe un nor
respiră-n acorduri
se pierde în zbor
văzduhul îmbracă
de harfe în şoapte
revine-n lumină
se mistuie-n noapte
de muze musteşte
silfide arzânde
sub voaluri uitate
cochet renăscânde
cu trupuri de nimfă
de flori de măr ninse
păstorul le soarbe
privirile-aprinse
şi muzele-i cântă
păstorul suspină
în aer valsează
miros de verbină
muzeul în şarpe
se-nlănţuie-n gând
poetul tresare
în somnu-i născând.
vezi mai multe poezii de: Lucia Eniu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.