„Un bărbat înnoadă funii groase acolo unde femeia,
subtilă şi strategă din natură, împleteşte fire de păianjen”
Garabet Ibrăileanu
- M-ascund după-ntrebări, pretind răspunsuri,
Combin culori de gând inexistente,
Adun sub aripi primăveri, capricii,
Măsor iubirea noastră în procente,
Dar ştiu că tu mă înţelegi, iubite,
Alintul meu e-o dulce abdicare,
Când îmi săruţi obrajii uzi de lacrimi
Să-ţi aminteşti că roua dintr-o floare
O sorbi. Mi-eşti drag aşa cum numai cerul
Mă-ntâmpină în zori... Tulburătoare,
Tandreţea mâinii tale-mi dă răspunsul,
Dar zămisleşte-o altă întrebare.
- Ești ca un paradis plin de enigme,
Minuni răsar sub paşii tăi. Alintul
E ca o poezie ce mă-ndeamnă
Obedient să-i aflu labirintul.
Când îți ating tulpina mă-nfioară
Parfumul fin și formele curbate,
Iar roua de pe gura delicată
O sorb ușor când te întinzi pe spate.
Atât de dragă nu mi-a fost niciuna
Din stelele pribege-n galaxie,
Ești plină de-ntrebări și de răspunsuri,
Dar tu, minune,-mi aparții doar mie.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă -
Editura PIM Iași - 2016
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.