N-or ști
...
Vom îngrășa pământul cu trupurile noastre
Le facem al lor calcul de-a fi mult mai puțini,
Iar vântul ne purta-va în zările albastre
Cenușa morții noastre, acolo-ntre străini!
...
Vor circula povești despre a noastră moarte,
Prin cârciumi pomeni-ne-or la un pahar cu vin,
Dar nimeni nu ne-o ști viețile deșarte,
Nici sufletele noastre și nici al nostru chin.
...
Nimeni nu va ști nici cât eram de tineri,
Nici că visam și noi, o viață mai frumoasă,
Că am plecat cu toții în sfântă zi de vineri
Și i-am lăsat pe toți și-ntreaga viață-acasă!
...
Și nimeni nu va ști mai nimic de noi,
De noi vor ști doar că-n luptă am murit,
N-a fost războiul nostru, de-am fost ai lor eroi
De pomeni-ne-or moartea, n-or ști cum am trăit!
(În onoarea tuturror tinerilor soldați care au murit sau vor muri în războaiele altora).
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.