Nădejde
...
Într-o bună zi, vălul va cădea
Și vom putea vedea adevărul,
De pe ochii noștri se va desprinde vălul
Și din ziua aceea nu vom mai tăcea!
...
Vom putea vorbi în fața tuturor,
Despre cine-am fost și cine suntem noi,
Cât de valoros este acest popor,
Urmaș de înțelepți, de drepți și de eroi!
...
Știm de ce a fost ascuns de lume adevărul,
Să nu se știe că noi suntem izvorul
Întregii-acestei lumi de azi, civilizată,
Că România este o țară minunată
Și noi suntem trecutul, prezentul, viitorul!
...
De-aici își trage seva toată înțelepciunea
Care s-a-mprăștiat ca razele de soare
Ce pătrund în beznă și luminează lumea,
Dar azi suntem loviți și simțim cum doare,
Trădarea de țară, sperjurul și minciuna!
...
Înaintașii noștri au pătruns misterul
Vieții și al morții, beznei și luminii,
La noi a coborât întâia dată cerul,
Să ne învețe taina grâului și-a pâinii,
Cum să luăm din munte aurul și fierul!
...
În acele vremuri, străbunii n-aveau sclavi,
Conduși de înțelepți, de drepți și de eroi,
Noi suntem urmașii acelor oameni bravi,
Dar adevărul ăsta a fost ascuns de noi!
...
Și azi suntem conduși de niște trădători,
Care cu străbunii, nimic n-au în comun,
Sunt ca niște șerpi vicleni, otrăvitori
Și dușmani de moarte poporului român!
...
Cerul nu va lăsa acest popor să piară,
Va pogorî deasupra-i protecția divină
Și se va umple cea mai frumoasă țară,
Cu înțelepciune și dragoste creștină!
...
Oricât de greu ne-ar fi, oricât am plânge,
Să nu uităm că suntem urmași de semizei,
Că suntem doar mai mici, însă la fel ca ei,
Lumina-nțelepciunii o avem în sânge!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.