NĂPASTĂ
de Ursu Marian Florentin
*
Pentru tine -am venit , pentru tine exist,
chiar de cade acut peste mine năpasta,
între lume şi mit abia pot să rezist
că mi-e greu fără tine-n cetatea aceasta
Sunt străin de probleme, sunt străin de tumult,
simt în vene cum curge în mine amurgul,
eşti statuie de jad eşti statuie de cult
şi te-aşteaptă toţi zeii şi demiurgul
Şi tu crezi c-am murit străbătut de copaci,
prin păduri neumblate-ţi găseşti alinarea
şi te-aud cel mai mult doar atunci când tu taci
şi prin ierni frunzelor le mai cânţi destrămarea
Şi nu pot să te iert şi nu pot a iubi,
nişte păsări trecură pe cer nepereche,
în mine e noapte dar afară e zi
şi-o iubire muri într-o eră străveche
Eu sunt liberul om alergând pe un cal
şi te-aud şi te văd când mă prinde năpasta
şi mai mor printre munţi prin păduri de opal
când mi-e greu fără tine-n cetatea aceasta
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.