Napolionida
Adăugat de: Victor Borziac

Napolionida

Opusă expansiunii rusești, monarhia franceză s-a arătat întotdeauna preocupată să mențină puterea moscovită departe de Marea Neagră. Cabinetul de la Versailles s-a ghidat, cum și în alte cazuri, de două principii în echilibrul puterii și a diversiunii. Astfel a păstrat mulți agenți secreți în Ucraina care, pe lângă rolul lor de informatori, au pregătit calea unei acțiuni la scară largă în cazul în care cursul evenimentelor ar fi cerut-o. Revoluția din 1789 a menținut acest principiu. Convenția din 1792 a ordonat ambasadorului său în Turcia să studieze mijloacele de ridicare a Ucrainei care, spunea ea, suportă prea liniștită sclavia Rusiei. În 1794, Comitetul pentru Siguranța Publică, condus de Jean-François Rewbell, lansează lozinca: ”Să sprijinim Ucraina și să ajutăm să înflorească copacul libertății de la Kiev”.
Napoleon a văzut lucrurile mai îndeaproape. Două lecturi i-au atras atenția asupra Rusiei: ”Povestea lui Petru al III-lea, împăratul Rusiei”, de Ch. Laveaux și ”Memoriile secrete despre Rusia” de Ch. Masson. În 1802, a primit de la agentul său din Turcia un memorandum despre avantajele comerțului din Marea Neagră. Autorul a dezvoltat un plan de expansiune franceză în sudul Ucrainei „pentru a contrabalansa influența engleză în Rusia adevărată” (adică Marea Rusie). În 1807, Jurnalul Imperiului, scrie că Ucraina este cel mai bun mod de a ataca centrul Rusiei.
Însă proiectele împăratului legate de Rusia nu se vor finaliza decât în 1811. O adevărată armată de spioni stabiliți în Ucraina are drept misiune studierea terenului. Alexandre Maurice Blanc de Lanautte, el și contele de Hauterive, în calitatea de director politic ale afacerilor externe, examinează rapoartele acestor emisari și prezintă un plan care constă în transformarea Ucrainei într-un stat independent sub investitura marelelui împărat Napoleon. Aceasta era, sau mai bine zis urma să fie numită - Napoleonida. Crearea acestui stat ar fi izolat pentru totdeauna Rusia de Marea Neagră, forțând-o ”să renunțe la proiectele de cucerire, invazii și uzurpări de tot felul.”
Pe deasupra, Franța nici nu a ascuns că vrea să profite de această țară vasală, iar dezvoltarea economică a regiunii să ajute la remedierea efectelor blocadei continentale și deschiderea de noi căi de penetrare pentru mărfurile franceze. Acest proiect grandios nu a depășit stadiul de cercetare. În jocul împăratului exista o carte ținută în rezervă, însă circumstanțele nu-i permiteau să o scoată. În plus, diversiunea ucraineană a reprezentat o posibilitate politică pentru Napoleon, dar nu i-a trecut prin minte să facă manevra strategică. Poate că soarta campaniei din 1812 ar fi fost diferită dacă armele imperiale ar fi atacat Rusia prin provinciile sale din sud. După întoarcerea din Rusia, în discursul său în fața Senatului, Napoleon a mărturisit ceva care lasă de gândit: ”Războiul din Rusia a fost unul eminamente politic, dar căpăta o altă turnură dacă dădeam libertate țăranilor, folosindu-i drept carne de tun, dar nu am vrut.”
Prin urmare, a fost Napolionida un proiect născut mort? Pentru Napoleon probabil că, da, dar pentru cei de după el, istoria ne-a demonstrat și ne demonstrează în continuare că, nu.


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.