Dinng, danng, donng, dunng…
Umblă ceața-n vălu-i lung;
Noaptea-și mână ca prin vis
Mistici, roșii cai odriși;
La răscrucea cu strigoi
Numărați din doi în doi
Își pornesc prin lut cărare
Susurândele izvoare;
Vântul brazii blând mângâie,
Risipire de tămâie…
Luna scânteiază slabă
Prin pădurea basarabă;
Născociri de inorog
Răscolesc esențe-n sorg;
Și cu selenare gene
lacu-și schimbă fața,-alene,
Când o lebădă lucindă
Trece frântă prin oglindă…
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.