Nașterea
...
Joc absurd. Pagini fără cuvinte
Le răsfoiește destinul câteodată,
Când povești bat cuminți în poartă,
Rând pe rând așteptând să intre!
...
Și cine n-are o poveste-a lui
Pe care-a scris-o sau poate a trăit-o?
Doar câte-o poveste rămasă nimănui
Plutește liber, tristă și neștiută!
...
Însă uneori, se-aude o chemare,
Un gând subtil, o minte fremătândă
Cutreieră neantul, fină străfulgerare.
Este poetul ce-așteaptă, stă la pândă!
...
Noaptea târziu, până spre dimineață,
Chemarea lui străbate timp și spațiu,
Prinde povestea, o soarbe cu nesațiu
Apoi o scrie, dăruindu-i viață!
...
Încă o poveste apare-n Cartea Vieții,
Împletitură fină cu parfum de crin,
Pusă târziu, în geana dimineții,
Așteptând să fie citită de destin!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.