NĂTÂNGII
Doi vagabonzi care treceau prin târg,
Pe numele Păcală şi Tândală,
Erau tot îmbrânciţi de cei cu fală
Şi nu puteau avea ei nici un sârg.
Tândală zise: "De ce, măi Păcală,
Să ne-mbrâncească orişice nătâng,
Să ne împroaşte ăşti vântură-crâng,
De capul lor venetic, ce scofală?
Îşi dau unul altuia titluri rubiconde,
De ce nu ne-am numi şi noi ... viconte,
Avem şi noi, lunar, destule crize!"
Zicând, căzu în drept mijlocul băltoacii.
Sculându-se, murdar ca fundul vacii,
Zise pleoştit: "M-am poticnit, marchize!"
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.