Natură moartă autohtonă
...
Privesc în jur la ce se petrece
Cât zbucium în lumea ce trece,
Atâta viață ce rămâne în urmă
Ce gloată, ce spirit de turmă
Ce spirite mici!
...
Câtă hoție, trădare, prostie
Ni se servește pe farfurie,
Ni se aruncă vorbe deșarte,
Câtă minciună și câtă moarte
Bântuie-aici!
...
Noi stăm în case, cuprinși de frică,
Suntem ca mieii duși la tăiere,
Ne mulțumim, căci la tăcere,
Dacă nu curge, totuși mai pică,
Din compromis!
...
S-a dus speranța de libertate,
Acum să scape cine mai poate,
Suntem ca-n staul, ca o cireadă,
Nu ieșim cu steaguri pe stradă,
E interzis!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.