Capabilă de haos e femeia
în aşezarea vieţii pe pământ
şi focurilor vii le e scânteia
arzând şi legi, şi ordini, şi cuvânt.
Ea, revărsând din viaţă înspre viaţă
capabilă de haos e mereu,
în unda ei amestecând semeaţă
şi omenesc şi paradis de zeu.
Şi aspre legi i-au făurit făgaş
să nu se-abată de la drumul drept,
dar ea mereu în mersu-i pătimaş
ascunde uraganele la piept.
Şi haosul părinţii înspăimântă
călcând pe legi, şi ordini, şi cuvânt
şi-aduce tulburări în calea sfântă
a vieţii hărăzite pe pământ.
Cum un bărbat capabil e de moarte
femeia e capabilă de viaţă,
ducând cu sine viaţa mai departe
ca după noaptea grea o dimineaţă.
Şi darul ei încercuit cu legi
aduce vieţii neîntrerupt adaos
şi fără ea nu am mai fi întregi
şi tot cu ea ne vom iubi în haos.
23 iulie 2015, Bucureşti
vezi mai multe poezii de: ion.mihaiu