Nea Caisă (întâiul)
Adăugat de: Oancea Aurel

Am tot respectul pentru oamenii în vârstă, mai cu seamă că voi ajunge (sper) şi eu ca ei. Sunt însă unii care reuşesc să te calce rău pe nervi. Căutători de nod în papură, critică tot ce e în jurul lor, cu sau fără motiv, şi au un fel de amestec de invidie şi ură faţă de tineri. La noi, pensionarii cu pensii mici constituie o categorie defavorizată şi cei mai mulţi au probleme de sănătate. Pe mulţi dintre aceştia îi vezi aşteptând cuminţi la uşile cabinetelor medicale, dar şi pe aici se nimeresc unii din cale afară de incomozi. Am ales un personaj oarecare, din mulţimea... nemulţumiţilor:


Să tot aibă între 70 şi 75 de ani. Înalt, uscăţiv şi încruntat. De ceva timp, are probleme cu vederea şi, cu mare greutate, s-a hotărât să ia trimitere de la medicul de familie pentru "doctorul de ochi". La ora şase fix, e prezent la uşa cabinetului, dar spre marea lui mâhnire, locul întâi e deja ocupat de unul mai tânăr. Pe la ora opt trebuie să sosească şi doctorul. Între timp, în spatele omului nostru s-a format o coadă de vreo zece persoane.


Pe la nouă fără ceva, apare asistenta. "Omul de pe locul doi" se ridică şi-i trage un săru' mâna subliniat de o plecăciune, dar asistenta nu-l bagă în seamă; scoate cheia de la cabinet, dă să descuie uşa, dar se răzgândeşte şi intră în alt cabinet, unde văzuse intrând altă asistentă. Stă acolo cam jumătate de oră, apoi revine şi descuie uşa - trebuie să sosească doamna doctor. Uscăţivul de pe locul doi (pe care-l numesc Nea Caisă) mai elimină un săru' mâna, îndoindu-şi şalele, şi nici de data asta nu primeşte răspuns.


În fine, apare şi doctoriţa, dă bună ziua, primește și ea un săru' mâna șoptit, dar acoperit de răspunsul celorlalți. La câteva minute, primul pacient bate hotărât în uşă apoi, fără a aştepta răspunsul, intră. Nea Caisă, ajuns acum pe primul loc, ţâţâie din limbă, nemulţumit.


- Vedeţi câtă nesimţire? - se adresează persoanei din spatele lui. A dat buzna fără să fie chemat. Dacă am face toţi aşa, unde am ajunge?


Dar interlocutorul îşi vede de gândurile sale şi nu-i răspunde. După un sfert de oră, primul pacient iese şi-şi ia rămas bun de la cei de la rând. Toţi îi răspund, cu excepţia lui Nea Caisă, care rămâne stană de piatră în faţa uşii.


Trec cinci minute, zece... Oamenii încep să vocifereze, îndemnându-l pe bătrân să intre


- Aveţi răbdare oleacă, oameni buni, zice el. Nu pot să intru aşa, nechemat! Dacă se supără doamna doctor? Cel din spatele lui îşi pierde răbdarea, îl dă la o parte şi intră. Lui Nea Caisă începe să-i tremure bărbia.


Ar intra el după nesimţit să-l scoată afară, dar... dacă se supără doamna doctor?


Aurel Oancea



Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Imi place cum ai scris , stii a povesti frumos :)...
Eu te mai astept ,cu drag , si cu alte povestiri cu talc.

Adina Speranta
duminică, 06 septembrie 2015