Nebuna satului danseazǎ
Printre urzicile-nflorite
Un dans din cele mai trǎznite
La care alţii nu cuteazǎ.
E singurǎ, şi nu conteazǎ
Cǎ alte feţe-s cǎtrǎnite
Şi-s obligate s-o evite
Cȃnd umblǎ goalǎ ȋn amiazǎ.
Ce splendid e sǎ fii nebunǎ
Cu rochia-n zdrenţe transparente
Faţa un zȃmbet, pǎrul vȃlvoi.
N-are dorinţe realmente
Şi nu ţine deloc sǎ spunǎ
Cǎ-i mai normalǎ decȃt noi.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.