Nec plus ultra (I) - Lucia Eniu
Poezie adăugată de: Lucia Eniu

    marți, 05 ianuarie 2021

Mi-am răsfirat tăcutul
pe-o frânghie de vânt
şi-am început să-l biciui
doar-doar o naşte-un cânt

Dar s-a sfârşit obraznic
cu plânsu-n ochiu-i mut
şi-am prins atunci să-l mângâi
atât
şi am tăcut.



vezi mai multe poezii de: Lucia Eniu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.