Necesitatea
Nu mai știi ce să crezi despre lumea de azi? Vezi căderi de zăpezi peste pâlcuri de brazi? Dar n-auzi cumva și un acord de vioară, dintr-un foșnet de nori și-o rătăcire a vântului, pală? Nu te-ngrijiora de lume, te-ngrijorezi în zadar, căci lumea va primi doar ce-i e necesar și întotdeauna va fi bine, fiind așa cum se cuvine, căci de privești cu stăruință, totul este-o consecință a celor ce s-au făcut pe drumul gata străbătut, iar dacă unele dor, vin de sus, din viitor, reprezentând de fapt segmentul ce va conjunctura prezentul. Necesitatea fiind vie, tot-i cum trebuie să fie.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.