Şi-am să îmbrac încet, pe pielea goală,
Tandreţea razei gama din Deneb
Urcând apoi pe tâmpla ei ovală
Doar câteva nedumeriri să-ntreb:
De ce e zi
de ce e noapte
şi de ce
viaţa mea e ca oglinda lunii
cu clipe strânse în brăţări
şi de
luminiscenţa căreia râd unii!?
De ce
trezit din somn
mă simt copil
dincol’de sticla formelor terestre
cu sentiment de surghiun fosil
lipsit de panaceu
şi de ferestre!?
E o carenţă care-mi stă sub pleoape
Şi tulburat sunt pân’la oboseală
Zvâgneşte-n mine-un nesfârşit de ape
Un spasm cu adâncime ireală!
Am să mă sui
şi-am să îmbrac un vis
să-ntreb mirat Denebul unde e?
pe-un pergament voi mâzgăli
în scris
nedumerirea mea kinetică:
de ce?
vezi mai multe poezii de: nichodin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.