Am luat în pumn un zbor de negri lilieci,
Și-am pus din puf de păpădii la geam perdele,
Cât timp de vânt mă vor adăposti ele,
Va ști ulciorul vârf de apă din dovleci.
Cu sânii m-am lipit de-un colț de cer,
Ca să nu mai cad nicicând din visuri;
Pe buze mi-am lipit albastru ales din irisuri,
Strâns să mă țină de mierea lui străjer.
Am înflorit pe câmpuri deluzorii, drept,
Ca spicul copt al unui grâu sălbatic, sfios;
M-am unduit ca ape reci și repezi, mânios,
Pământul atunci ca-o inimă mi-a bătut în piept.
Am nins în ierni geroase cu sănii albe,- nhămate,
Văzut-am copii zidind oameni de zăpadă,
Însingurați părinți purtau fular din lână ca spadă,
Iar bumbi aveau din sâmburi de caise parfumate.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.