Neînțeleși, ne agățăm
De lumesc,
Fără preget,
Necugetat
Doar ca sa ne prăbușim
Mai mult în noi înșine...
Neînțeleși
Ne inventam
Măști cu
Care să vorbim
Când suntem singuri,
Când muzica se
Aude prin noi
În tăcere,
Neclintită...
Neînțeleși
Am vrea sa ne oprim
Măcar pentru
O clipă ca să
Ne privim cu adevărat
În oglindă...
Sau ne întoarcem
Cu spatele la
O amintire o dată
Dragă, care ne-a fost
Luată prea în pripă...
Neînțeleși
Vânăm umbre
Pe pereții șterși,
Cu care ne îngânăm
Imaginația,
Plânsul,
Fericirea proiectată
În albia unui surâs...
Neînțeleși,
Sfidăm mersul
Timpului în care
Suntem mai înțepeniți
Ca niciodată,
Întorși în a noastră
Soartă...
Și câte și mai câte
Necunoscute
Ne mai sunt spuse
Pe corzi de vioară
Pe veci uitată...
vezi mai multe poezii de: alina.dragan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.