Străvechii erau nemuritori!
Nemurirea lor era
Rece, ca apa zăpezilor
Ce-ncruntă stâncile
În vremea dezghețului.
Strămoșii sunt nemuritori!
Nemurirea lor este
Lumina soarelui
Peste tot străvechiul.
Străbunii vor fi nemuritori!
Nemurirea lor fi-va
Timpul dăruit Pământului
Pentru a primi sărutul
Primăverii.
Sub astre,
Temători,
Și-n dave,
Și-n castre,
Nemuritori!
La vatră,
Eterne, ele...
Lacrimi
Grele și:
Cântece,
Scâncete,
Bocete,
Descântece ...
începută în alt secol, lustruită noaptea asta - Purice Narcis-Teofil
vezi mai multe poezii de: narcispurice
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.