Port atâta verde-n mine
Și albastru totodată,
Că un gând, așa, îmi vine:
Eu n-am să mor niciodată.
Simt tot soarele sub tâmplă,
Am în inimă tot cerul,
Tot ce-n jurul meu se-ntâmplă
Își dezvăluie misterul.
Urc pe munți, cobor sub ape,
Scriu, dansez, citesc și râd,
Îmi țin prietenii aproape
Și o doamnă port în gând.
Am copiii lânga mine,
Ei vor duce mai departe
Ce i-am învățat de bine.
Voi trăi și după moarte.
A îmbătrânit chitara,
Cu ea le cântam odată,
Port în suflet primăvara.
Eu n-am să mor niciodată.
Am să dorm și eu sub stele,
Vremea asta o să vie,
Dar cu dorurile mele
Voi trăi prin poezie.
Brașov, iulie 2026
vezi mai multe poezii de: Mihai Barbu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.