Nenea Zdrăilă. O saga islandeză numită și Saga Prietenului
Adăugat de: Felix Rian Constantinescu

Nenea Zdrăilă. O saga islandeză numită și Saga Prietenului

Motto:
Fiecare își va purta păcatele sale! Și azi mă gândeam în lume că n+o să puteți să vă ascundeți după copii voștri.

Acum e mort. De vreo 11 ani. Născut în 1915 pe vremea Regelui Carol I. Primul meu prieten de la doi, trei ani. Prieten cu mama și cu tata. Am de spus niște lucruri foarte adevărate așa că dacă nu le poți duce, Cititorule, închide pagina. La trei ani mi-a cumpărat înghețată. Cred că îmi amintesc. Mama s-a speriat, a zis că mă răcesc dar el a spus că e ok. Ne-am împrietenit pe baza că el avusese un Copil după ce venise din Crimeea și de la Stalingrad mort sub prima sa soție care i l-a dat și i l-a luat noaptea la Ordinul PMR au cam așa ceva cel puțin asta cred eu. A lăsat-o. Și și-a luat altă nevastă care l-a iubit și care nu i-a cerut nici un Copil. Trebuie să înțelegeți că eu și Prietenul meu din bloc cu el eram singurii lui prieteni mai ale Eu. dar prietenia iute s-a stricat când cineva nu spun cine nu știu de ce l-a batjocorit. Și atunci a aruncat găleata de gunoi pe grădina de zarzavaturi a mamei din spatele blocului de la fereastra noastră unde ea avea să stea mult timp la fereastra bucătăriei privind-o. El era un grădinar mai mare decât mama, plantase și un pom, nu știu exact ce, poate chiar copacul Gică și asta a fost. Ce am înțeles eu la 5, 6 ani? Îl cheamă Alexandru Zdrăilă și e îngropat între Băltean Ana și Roxana Popa. La trei ani mă ducea la el acasă doar noi doi și îmi plăcea să-i pipăi palma noduroaă de agricultură cu bătături ca bătăturile domnișoarelor la picioare, și-i spuneam:
-Ai bătături.
-Și tu o să ai...
După ani și ani ne-am reîntâlnit când eu eram pocăit, din ortodox. Se dăduse în întreținere, soția murise și el era mare, slab, voinic, și în cârje. Stătea lângă boxă. Atunci ne-am reîmprietenit, în pragul morții, târziu, fără să fie vina nimănui dar nu m-a lăsat să merg să îl vizitez. Am vorbit depre Stalingrad, motocicletele din Cehia pe care le foloseau, și depre Evanghelie și Biserica. Ar fi vrut să vină la Betleem deci era inainte de 2007 sau după cine poate ști? Dar nu am găsit pe nimeni care să vrea să ducă un veteran de război în cârje cu mașina la Betleem. După aceea a murit. Hai să ne socotim. 1915 cu 95 = ? ca eu nu mai știu. Un alt aspect mult mai dur e ce ne-a spus soția lui - după Revoluție - care își punea flori la urechi ca cireșele la bătrânețe cum ne părea nouă:
-Dacă l-ați lăsa în pace și el ar fi mai bun!
So tell me Childhood what you're worth! I could tell you stories...'


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.