NESFÂRŞIT IDEAL
Suim, suim mereu un nesfârşit suiş;
Prin noi trece un fir, pe care nu-l simţim,
Ce vine din trecut, cam de pe când ne ştim,
Ca un funicular spre norii cei închişi.
Suim, suim mereu, luptăm şi suferim,
Spre-un ţel ce e la fel cu cel dintîi fetiş;
Şi ce ne-aşteaptă sus apoi, după suiş,
Nici astăzi încă noi cu adevărat nu ştim.
De-aceea paradisul final e maiestuos
Şi spinii neatinşi, şi orizontul roz,
Suim şi nu vedem cum veşnic alţii cad.
Din morţii din trecut, din morţii de acum,
Se-nşiră un convoi pe nesfârşitul drum,
Şi nu ştim de-am ajuns sau dacă am plecat!...
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.