Nici cu ochii în lacrimi, nici cu inima frântă
N-ai cum să dai totul uitării
Desculț pe la țărm cu vântul ce-ți cântă
Trecând pe deasupra mării.
De ne-am cunoaște de-o viață întreagă
Mi-ai spune aceleași cuvinte
Că ți-am căzut poate ție mai dragă
Și c-avem un viitor înainte?
Nu-i dragostea unică nici deosebită
Mereu se ivește încă una
Draga mea inimă, iarăși zdrobită
Îmi bate în piept ca nebuna.
De ai fi singur, spune-mi tu drept
Ai iubi altă fată ca mine?
Și-ar avea oare rost într-una s-aștept
De-ai putea să alegi pe oricine?
Asemenea-mi mie, iubești pe orbește
- ale omului prime păcate -
Și cum să-mi spui tu că dragostea-ți crește
Când nu e vre-un semn s-o arate?
vezi mai multe poezii de: Roxana Nicoleta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.